O întalnire specială

boy„Se spune ca era  odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui.

Bănuind că nu o să fie o simplă plimbare, înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân cersetor amărât care se uita  plictisit la porumbeii din jur.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă si iata ca fara nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, . Dupa doar  câţiva paşi dădu fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă; iar bătrânul surprins ii oferi din nou cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului vazandu-i expresia feţei plină de fericire îl întreba de ce era asa de fericit. Copilul îi răspunse: “Am mancat dulciuri cu Dumnezeu! si stii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Și….știți ceva?

Părinții mijlocesc prima întâlnire a copiilor cu Dumnezeu prin botez. Botezul este Taina Sfânta în cadrul căreia: copilașul primește darurile Duhului Sfânt (prin mir), este dezlegat de păcatele părinților (apă sfințită) și primește un înger păzitor pe viață.

Acesta e motivul pentru care e bine copilul să fie botezat foarte curând după naștere: un dar de mare preț este a-l așeza sub protecția divina.

Așa cum omul are un trup, un suflet, este bine copilul să aibă UN nume.

O noua întâlnire specială este atunci când învățăm copilul să își împreuneze mânuțele și să îi vorbească lui Dumnezeu.

În mod firesc, urmează ca nașii să continue șirul întâlnirilor speciale, deoarece nașii de la botez sunt părinții spirituali ai copilului, ei sunt martori înaintea lui Dumnezeu pentru copil, cu sufletul lor se pun garanți pentru sufletul copilului și din acest motiv se întâmplă adesea  ca copilul să moștenească ceea ce e bun sau rău de la nași.

Este important ca nașii să fie persoane integre, bune, cu un caracter frumos….prin taina botezului finii și nașii devin rude spirituale de gradul 1, la fel finii și copii nașilor .

Totodată e bine ca nașul să fie de același sex cu copilul și să fie unul, nu mai mulți. Nu e voie să se căsătorească între ei copii care au același naș , deoarece ei sunt frați spirituali.

Cine nu e cununat nu e bine să boteze sau să cunune pe alții, pentru că el nu este în rânduiala tainelor.

Fiți convinși că, dincolo de aparențe, în toate aceste învățături primite de la duhovnici înțelepți și de har stau ascunse adevăruri profunde care sunt , majoritatea, pe cale de dispariție în societatea de azi.

Să ascultăm și să îmbrățisăm  cu sufletul,  nu cu mintea sau ego-ul, cunoașterea care vine spre noi, nu din întâmplare, ci pentru a ne îndrepta căci aminiți-vă: „Domnul nu numără căderile, ci ridicările.-Maica Siluana”

Un gând bun tuturor.

.

Ana-Maria Gorgan

– coach NLP, pasionata de spiritualitate, cunoastere, povesti si pilde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *