Squash

Povesteam ieri cu cineva și încercam să îi explic despre cum văd eu viața și încrederea în oameni [mă mai apucă uneori:-??] și dintr-o dată m-a lovit următoarea chestie: viața noastră într-o oarecare măsură se reduce la un joc de squash. Și am schimbat subiectul, am întors-o. Și zic:

squashUite cum stau lucrurile: nu trebuie să reții mare lucru din ce-am zis până acum. Tocmai am găsit cea mai bună chestie pe care ți-o pot spune: life’s a squash game! Și uite și de ce: suntem noi intr-o parte și în fața noastră peretele. Luăm racheta în mână și mingea în celaltă și lovim. Și din perete vine mingea înapoi. Exact aceeași minge. Și cu cât lovim mai tare cu atât vine înapoi mai tare. Iar dacă nu suntem atenți, ne poate lovi chiar tare înapoi.

Treaba asta transpusă în viața reală s-ar traduce așa: suntem noi și în fața noastră peretele de oameni. Luăm armele din dotare: cuvintele și aruncăm. Cuvintele astea pot fi bune sau rele, depinde de stare. Și le aruncăm către ceilalți. Și cum englezii spun că time is money, lumea nu mai are nici timp nici bani sa investească în ceea ce dau înapoi. Și atunci ghici ce! Cuvintele vin înapoi cu aceeași viteză, cu aceeași duritate sau bunătate. Exact același înțeles. Și cu cât rănim mai tare într-o parte cu atât s-ar putea sa ne rănească și pe noi mai tare.

Secretul e să servim bine, să fim atenți la joc, să nu lăsăm nicio minge să meargă prost. Și să ne ferim de greșeli. Trebuie să antrenăm inima să emită ceea ce mai bun în lume. Take care, the ball is coming!

.

Maria Gavris-Pascu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *