Ne pierdem pentru a ne regăsi

loveIubirea e cu singuranță sentimentul unic fără de care nu am avea rost și fără de care întreaga lume ar fi pur si simplu fadă. Ne este atât de ușor să ne îndrăgostim, dar totuși atât de greu să ne despărțim.  Ne despărțim de oameni pe care ii iubim, oameni care la un moment dat au înseamnat totul pentru noi, oameni cărora într-un timp le spuneam mai des “te iubesc” decât “bună”, oameni cărora le știam trecutul și le prevedeam viitorul, dar din a căror viața lipseam la timpul prezent.

Unde am fost cand s-au intamplat toate aceste lucruri?

Adevărul e că nu știm să traim la timp, nu știm să luptăm pentru visele noastre și mai ales construim din greu astăzi, ca mai apoi să darâmăm cu atâta ușurință mâine…

 Nu ne dăm seama cât de importanta e clipa trăita și sfârșim cu regretul că nu am luptat destul când încă ne aflam pe câmpul de luptă.

Suntem asemeni unor alergători neexperimentați care atunci cand simt nu mai au aer, forțeza cu ultimele puteri ca mai apoi,  în final, să capituleze. Adevărații profesioniști știu că vine un moment în cursă cand organismul simte intensitatea efortului și în acel moment încetinesc pentru a se reface, ca mai apoi să se bucure de un final incununat de succes.

În viața când simțim că dragostea se îndepartează de noi nu trebuie să renunțăm, e nevoie să facem doar câțiva pasi în lateral pentru a ne întelege pe noi însine, pentru a ne vedea propria persoana dintr-un alt unghi și pentru a ne aduce aminte de tot ce am trăit, de sentimente și de toate lucrurile care ne-au adus cândva împreună.

 Din pacate trăim în vremuri în care tot ce se strică, se aruncă și se înlocuiește.

Pare atât de simplu, dar ce se întâmplă oare când vorbim de propriile noastre persoane? Oare suntem noi cei mai îndreptățiți să  fim primii care aruncă piatra spre ceilalți? Oare suntem noi chiar cei fără de greșeală sau vedem de fiecare dată paiul din ochii celuilalt fără a vedea bârna din ochii noștri?

Greșim… aruncăm cu cuvinte pe care apoi le regretăm fără să ne dăm seama că toate clipele pe care le-am trăit astăzi, le vom plăti mâine. Ne este atât de greu să ne asumăm vina și preferăm să dăm frâu liber orgoliului cu toate instrumentele pe care acesta le posedă.

Uităm să iertam și să trecem peste fără să conștientizăm că va veni timpul să gresim la rândul nostru și atunci vom cerși iertarea exact persoanei pe care nu am iertat-o. E probabil una dintre cele mai mari greșeli pe care o facem față de persoana pe care o iubim pentru că va veni timpul când ne vom da seama că nu am iertat persoana pe care o doream alături în această cursă numită viață.

Putem oare să conștientizăm aceste aspecte până nu e prea tarziu?  De ce abandonăm o cursă când doi pași în lateral era tot ce era nevoie?

Sau oare e nevoie să începem o altă cursă în care să uitam de trecut și de viitor și să ne concentrăm asupra prezentului?    

Răspunsul nu e în altă parte decât în noi și trebuie doar să ascultam ce ne spune vocea interioară.

Horia Ciuclaru

– fondator al site-ului www.traiestezambind.ro si pasionat de dezvoltare personala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *