Grabindu-mă încet…

roadAzi mă opresc, și … te invit să te oprești alături de mine.

Azi vom privi în jurul nostru, vom admira natura în toată splendoarea ei, ne vom bucura de parfumul florilor și de frumusețea lor, vom asculta ciripitul păsărilor, vom privi cerul, ne vom juca găsind forme norilor și dând interpretări care mai de care, vom fredona o melodie care ne răsare în minte din cine știe ce amintiri trecute.

Azi ne vom bucura de simplitate și vom observa perfecțiunea ei.

Tot azi vom face lucrurile în tăcere, ne vom strădui să fie cat mai puțin zgomot deranjant în acțiunile noastre și vom fi surprinși de cât de armonioși putem deveni atunci când ne propunem.

Azi zâmbim celorlalți fericiți și împliniți, dăruim un crâmpei de bucurie și … „cerșim” zâmbete celor pe care îi întâlnim, uite!…chiar primim: unul, doua…oh, e din ce în ce mai bine!

Știi de ce? pentru că:

„ A fost odată demult și nu prea demult un explorator care străbătea uriașele păduri ale Amazoniei, în America de Sud.  El căuta zăcăminte de petrol și era foarte grăbit.

În primele zile, indigenii pe care îi angajase ca și însoțitori, se adaptară la mersul rapid și neliniștit pe care exploratorul dorea să-l imprime tuturor lucrurilor.

Dar, în dimineața celei de-a treia zi, se opriră tăcuți și rămaseră nemișcați, cu un aer întrutotul absent. Era lucru vădit că nu aveau de gând să mai pornească la drum.

Pierzându-și răbdarea, exploratorul nostru arătă spre ceas și cu gesturi grăitoare, încerca să-l facă să înțeleagă pe cel care era căpetenia însoțitorilor, că era necesar să se urnească din loc, pentru că timpul trecea.

– Cu neputință, răspunse acesta, liniștit. Oamenii au umblat prea repede și acum așteaptă ca sufletul lor să-i ajungă din urmă.”

Atunci când încetăm să ne mai grăbim, atunci când nu mai îngăduim vârtejului înconjurător să ne izbească de colo, colo, atunci suntem liniștiți și împăcați deoarece sufletul nostru este cu noi; iar noi asta facem azi:” ne grăbim încet”.

Nu uita însă că și MAINE va deveni AZI…

O zi minunată tuturor.

.

Ana-Maria Gorgan

– coach NLP, pasionata de spiritualitate, cunoastere, povesti si pilde

One thought on “Grabindu-mă încet…

  1. Camelia Elisabeta Hirlea

    Ana-Maria, multumesc pentru aceasta poveste extraordinara.
    Adesea ne lasam prinsi in virtejul nevazut si uitam ca sufletul nostru este cel mai important in calatoria noastra prin ceea ce noi numim Viata.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *