Femeia cu stil

Woman in grassÎntr-o zi de 2 aprilie s-a născut Hans Christian Andersen, care spunea atât de frumos: „cât de mult te poți înșela judecând oamenii după aparențe” sau „ce contează că ai venit pe lume printre rațe, dacă ai ieșit dintr-un ou de lebădă”…

Mi-au plăcut atât de mult aceste citate încât nu am putut să nu le leg de câteva rânduri despre…. femei.

Ce trăsături o fac pe o femeie să devină doamnă? Care sunt diferențele dintre a fi o femeie și a fi o doamnă?

Există foarte multe doamne pe care le admir: Prințesa Margareta, Andreea Berecleanu, Camelia Șucu, Michelle Obama, Oana Pellea, Andreea Esca, și multe altele. Ce au în comun acestea? Ce le diferențiază de restul femeilor, deoarece în primul și-n primul rând sunt femei înainte de a fi orice altceva?

Mass media românească abundă în trimiteri la câte o mare doamnă a scenei, a muzicii, a dansului sau a televiziunii, dar nu aș credita chiar toate referirile care folosesc acest apelativ. Însa, e clar că există câteva femei care și-au câștigat în ochii lumii statutul de doamne. Prin ce?

Au mai multe studii? Probabil. Vorbesc frumos? Asta este cert. Se îmbracă bine, indiferent de situație? Fără niciun dubiu. Au o atitudine de învingătoare, dau dovadă de ambiție, sunt vizibile? În majoritatea cazurilor. Sunt distinse, se poartă impecabil? Fără doar și poate.

Ceea ce nu cred însă este că tot acest cumul de factori nu îți conferă neapărat titulatura de “doamnă”. Cum nu cred că bijuteriile valoroase, hainele foarte scumpe, pantofii șic, banii din conturi o fac la rândul lor.

Cunosc multe doamne al căror rafinament, distincție și eleganță nu au nicio legătură cu cele de mai sus. Și totuși, cum distingi o doamnă între femei???

Te uiți la detalii.  Cu mare atenție. Nimic mai simplu. La privirea penetrantă și elocventa, la discursul perfect gramatical și adaptat situației, la cum își soarbe, discret, cafeaua, fără să lase urme de ruj pe ceașcă, la zâmbetul distins, sincer și cu o dantură impecabilă, la pantofii pe care-i poartă cu grație, la hainele care sunt croite perfect pentru corpul ei, la felul în care își ia soțul sau iubitul la braț, la felul în care iese din conflicte, la argumentele pe care le găsește rapid pentru a ieși dintr-o situație dificilă, la cum își dojenește, cu blândețe, copiii, la cum te servește, din toată inima, cu bunătăți, atunci când vii în vizită…..

La cum își dă seara cu cremă pe mâini și pe față, la cum i se unduiește corpul sub cămașa de noapte, la cum se uită pe deasupra ochelarilor atunci când o întrerupi din citit, la cum iubește, la cum îți explică lucruri atunci când nu înțelegi…

La cum te iartă atunci când greșești, la sufletul bun și cald, la fermitatea cu care știe să rupă tăcerea, la cum se poartă cu cei din jur. La incapacitatea ei de a fi vulgară, de a minți, de a înjura, de a fura, de a bârfi.

Revenind la ce spunea Andersen, aparențele sunt înșelătoare și în orice femeie se ascunde o doamnă ce trebuie provocată să iasă la suprafață. În fond, „ce contează că ai venit pe lume printre rațe, dacă ai ieșit dintr-un ou de lebădă”…??? Voi să decideți, dragi doamne, dacă este sau nu așa.

.

Corina Neagu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *