Eu, Copacul

beautiful-treeUn copac, alt copac,
Fiecare stând singur și drept
Vântul și aerul
Vorbesc de distanța care îi separă

Dar mai jos de crusta pământului
Rădăcinile lor se întind până se-ntâlnesc
Și se-ntrepătrund unele cu altele
La adâncimi nebănuite.
(Copacii, de Ai Qing trad. de Maria si Constantin Lupeanu)

Imaginează-ți că ești un copac. Iar, pentru cei care nu reușesc, iată în imaginea alăturată un copac. Imaginează-ți că ești un copac cu rădăcini – gândește-te ce fel de rădăcini ai și până unde se întind; vizualizează-ți tulpina – cum arată? E mare, puternică, e firavă, micuță? Cum sunt crengile tale, coroana ta? Și, mai ales cine și cum îți colorează existența? Ceilalți copaci, păsări, copii, animale, un cer senin ori înnorat, o câmpie verde sau o pădure deasă?

Osho spunea că Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Ce copac ești tu? Sau, mai bine zis, sămânța cărui copac ești? Cum ai crescut până acum, și, mai ales, cum îți dorești să înflorești? Cum va arăta mulțumirea ta, împlinirea?

Desenează copacul care ești tu și creează-i momentul de maximă înflorire. Imaginează-ți acest moment frumos și pe urmă începe să trăiești momentul. E momentul tău, e aici și acum. Creează-l!

Sergiu Tamas

Google+ 

One thought on “Eu, Copacul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *