Criză financiară sau criză spirituală?

crizaVorbeam azi cu o prietenă de-a mea care e pentru mine un izvor de lumină şi iubire ori de câte ori am nevoie de ea.

Eu am o regulă personală la care ţin cu stricteţe: plâng foarte rar! De asemenea,  am o singură persoană căreia îi spun tot ce am pe suflet. Cu alte cuvinte,  când simt că sunt în criză sau  într-un conflict spiritual apelez la o singură persoană. Şi mai cred un lucru: dacă o sun şi nu-mi răspunde înseamnă că nu trebuie să vorbesc cu ea şi învăţătura unei experienţe se cere învăţată de mine fără intervenţia ei.

Azi simt că am ajuns la un punct în care nu mai pot să-mi duc viata în felul în care am trăit în ultimul timp. Mă simt lipsită de energie în a face ceea ce mi-e drag. Energie fizică am, alimentată de un program de odihnă echilibrat, de asemenea am grijă să am o alimentaţie sănătoasă şi activitate fizică regulată.

Dispun de energie mentală – prin afirmaţiile pozitive şi gândurile pe care le nutresc. Mă folosesc şi de EFT (Emotional Freedom Technique) care îmi asigură dispariţia stresului şi a orcărui gând negativ sau convingere limitativă.

De energie emoţională am parte: prieteni apropiaţi şi contacte fizice suficiente, toate relaţiile îmi sunt armonioase, în special relaţia cu mine însămi ( mai ales ca practic iubirea şi acceptarea necondiţionată).

Care-i problema atunci???

Am parte de iubire, de acceptare, de confort şi fac ceea ce ar trebui să-mi aducă plăcere. Ar trebui…

Pentru că eu mă simt în plină criză spirituală. Ceea ce-mi place să fac nu mă mai atrage şi mă simt complet lipsită de pasiune şi entuziasm.

După ce îi explic starea mea de spirit prietenei mele, care mă ascultă cu toate urechile sufletului ei, aceasta îmi spune că nu sunt singura care se simte în acest fel. Ba mai mult, toate persoanele care discută cu ea prezintă aceste ,,simptome”.

Chiar dacă simtomele se răsfrâng pe diverse arii şi domenii de viaţă, ele există în viaţa fiecăruia,  fie că e vorba de locul de muncă, de relaţii.. etc.

Iar eu rămân tablou: dacă eu sunt în criză spirituală, înseamnă că toţi oamenii care se simt aşa trăiesc o criză spirituală? Iar ceea ce am auzit eu acum ceva timp, că toată criza financiară nu e mai mult decât o criză spirituală, este oare cat se poate de real si adevărat?

Prietena mea îmi răspunde afirmativ, astfel încât simt că nu mai e nevoie de nicio argumentaţie pentru că am înţeles.

Rămâne de văzut cum o să reuşesc să integrez această nouă idee în viaţa mea şi ce schimbări o sa fac. Tot ce trebuie să fac acum este sa iau o decizie.

Însă,  în cazul meu, decizia s-ar contrazice cu ceea ce aş continua să fac în câteva ore. Eu ştiu, pentru mine, că decizia nu o pot lua într-o stare alertă, în timp ce sunt în faţa laptop-ului sau sunt prinsă în fel de fel de activităţi.

Eu ştiu că pentru mine şi pentru pacea sufletului meu, întrebarea trebuie pusă în mijlocul naturii, profund conectată la tot ce e în jur, la toate elementele naturii.

În acel moment când inima mea va recepta mesajul primit ca răspuns ….voi fi liberă şi voi şti că decizia a fost luată în inima mea, chiar dacă mintea nu a înţeles nimic din cele petrecute. Comoara a ceea ce suntem noi se află deja la noi, în inimile noastre.

Aşadar, spre inimile noastre inainte, cu mult curaj.

Miruna

Miruna Calbor

Fondator www.oviatanoua.ro , studenta la Facultatea de Psihologie Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, voluntar aprilie-iulie 2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *