Ce-mi doresc azi…

teaRăcită. Chef de nimic. Doar de zăcut, cu o carte bună în mână și un ceai cu multă miere și lămâie.Parcă nu se leagă nimic, parcă nimic nu-mi iese bine, iar în jurul meu nu aud decât același lucru. Nu e un capăt de lume, mulți oameni sunt răciți cobză zilele astea și spitalele sunt pline de oameni bolnavi, cu afecțiuni mult mai grave.

Și totuși fiecare dintre noi crede că starea lui e cea mai rea dintre toate și e momentul în care sănătatea trece pe primul loc. Acolo unde și trebuie, căci nu degeaba se spune “Să ne dea Dumnezeu sănătate, că-i mai bună decât toate”.  

E momentul propice să mă gândesc că puteam să țin o cură de detoxifiere care cu siguranță mi-ar fi adus mai multe vitamine și energie decât o felie de pizza mâncată, de foame, la prânz. O să o încep, că e cazul, dar nu de luni, că se spune că nu te ții niciodată de nimic dacă îți propui să începi de luni…

E momentul în care mă pot gândi serios că dacă nu reușesc să termin ce mi-am propus azi, luni va fi din nou o zi extrem de aglomerată și sigur nu e indicat să tot amân de pe o zi pe alta. Nu sunt genul care amână, nici genul bolnăvicios, dar combinația de oboseală cu răceală e una complet nefericită. Vă recomand, dacă puteți, să stați acasă dacă vă simțiți așa. Vă protejați și pe voi și pe cei din jur. Ca să nu mai spun că odihna e mereu binevenită pentru orice om al muncii.

Și pentru că și fetele mele sunt răcite, e momentul în care simt cel mai acut influența bolii. Pentru că ele trec, clar, pe primul plan. Și îmi doresc cel mai tare ca ele să se facă bine și să fie în forță așa cum le știu eu mereu – vesele, jucăușe, puternice și gălăgioase. Și mă întreb de ce oare trebuie să trecem prin astfel de momente ca să le apreciem cu adevărat pe cele frumoase, pe care de multe ori le lăsăm să treacă pe lângă noi? Și de ce așteptăm să ni se întâmple diverse situații pentru a lua decizii potrivite pentru noi și familia noastră?

Vorbeam azi cu o prietenă și fiecare dintre noi avea o problemă pe care simțea nevoia să o discute până în cel mai mic detaliu, știind că la capătul firului primea înțelegere și, de ce nu, un răspuns. Și încurajându-se singură spunea că există un moment propice pentru tot ce ni se întâmplă. Ne convine sau nu, trebuie să trecem prin mai multe etape și prin mai multe situații, unele mai grele decât altele, unele mai nefericite decât altele, până ajungem acolo unde ne dorim. Să nu cumva să credem că o să primim totul fără niciun pic de efort. Și chiar dacă la un moment dat am crezut asta, nu a fost noroc, nu a fost nicio coincidență, ci pur și simplu a fost momentul potrivit.

Azi îmi doresc să nu mai amân niciun moment. Să iau hotărâri atunci când trebuie. Să fac ce am de făcut atunci când îmi propun. Pentru că nu pot să știu niciodată cum va fi mâine, dar cu siguranță știu că acest mâine poate depinde de azi. Și de ce fac acum. Iar acele lucruri care trebuie să se întâmple se pot întâmpla oricând. Pentru că momentul potrivit poate fi chiar acum. Și nu vreau să-l las să treacă…..

Corina Neagu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *