Ce faci ?

meetingMă trezesc. Zi frumoasă, călduroasă de vară. Am terminat grădinița și școala, ne mai vedem în septembrie cu ele. Până atunci…. vacanță. Măcar pentru copii. Vacanțele pentru adulți nu sunt niciodată atât de lungi decât dacă ești propriul patron, sau poate nici atunci, ai un serviciu care-ți permite sau ești într-o continuă vacanță pentru că nu ai un loc de muncă, ceea ce nu e de dorit.

Nu plec niciodată la serviciu fără sa-mi pup familia sau fără să le spun cât de mult îi iubesc. Lumea mea nu ar exista fără ei.

Urmează traficul greu, obositor, cu mulți șoferi fără experiență, cu mulți fără bun simț, cu mulți pietoni inconștienți… Noroc că nu am biroul departe. Iar dacă am o întâlnire, mă asigur că plec cu mult timp înainte pentru a fi sigură că ajung la timp.

Evident, fiecare zi începe cu organizarea programului. Și chiar dacă știi cu o zi înainte, sau poate chiar cu mai multe, sau nu știi deloc ce te poate aștepta, tot trebuie să te organizezi ca să nu pierzi timpul aiurea. Cu siguranță sunt multe de făcut, mai ales când ai termene de respectat. Și mai ales că trebuie să rezolvi și prioritățile care intervin între timp.

Zilele încep în mod firesc cu întrebări standard. Nu te va întreba probabil nimeni niciodată ce ai mâncat aseară, de ce-ți pui atâta zahăr în cafea, de ce te-ai dat cu spray-ul acela care miroase atât de puternic în toată firma, dacă te-ai spălat pe dinți……

“Ce faci?” – de cele mai multe ori întrebarea e pusă de curtoazie. De foarte puține ori persoana e cu adevărat interesată de ce faci sau de ce vrei să faci sau de ce-ți propui să faci. Uneori răspunsul e evident – “Bine. Mulțumesc. Tu?”. În alte cazuri, cum am eu zilnic parte de ele, sunt câțiva care mai răspund “Excepțional.” și mai și zâmbesc. Inspirațional, aș spune, pentru că invariabil zâmbesc și eu și le mulțumesc în gând pentru că au reușit să-mi transmită o bucățică din fericirea lor.

Eu când pun întrebarea, și o pun frecvent, chiar mă interesează ce face persoana respectivă. Chiar ajung la discuții mai avansate pornind de la chestii mărunte, la probleme cu copiii, la serviciu, școală, guvern etc. Mă bucur sincer atunci când totul este bine. Și reușesc să empatizez atunci când lucrurile nu sunt tocmai ce ar trebui să fie. Și am întotdeauna un gând bun sau un cuvânt frumos pregătite pentru astfel de situații.

Cred că dacă am depăși niște canoane și niște bariere de comunicare și ar începe să ne pese puțin mai mult unul de celălalt astfel încât să trecem dincolo de un simplu „Ce faci?” – „Bine.”, noi, ca oameni, ne-am înțelege mult mai bine. Da, prima impresie contează foarte mult și se formează foarte repede, în primele 30 de secunde. De aceea tonul pe care punem întrebările va da și tonul pe care vom primi răspunsurile. Dacă întrebi pur si simplu „Ce faci?”, fără a te uita la persoana respectivă, fără să dai o nuanță personală întrebării, la fel va fi răspunsul – sec. Sau poate doar persoana e cel puțin la fel de lipsită de interes ca și tine. 🙁

Dacă însă te uiți în ochii persoanei de care chiar te interesează și chiar vrei să știi ce face, ce planuri are pentru ziua respectivă, ce-i face familia, etc., atunci cu siguranță șansele de a deschide o conversație plăcută cresc semnificativ, cu impact pozitiv pentru ambele persoane.

Cuvintele pe care le rostim, întrebările pe care le punem, au o putere magică asupra oamenilor din jurul nostru. Tonalitatea, atitudinea, privirea, toate fac diferența între un om bun, interesat, inteligent și unul care face lucruri doar de dragul complezenței. Nu degeaba se spune că tonul face muzica sau că de omul bun și de vremea bună nu te mai saturi…..


Corina Neagu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *