Câţi ani ai ?

how_oldMă uit în pozele făcute de-a lungul anilor şi parcă văd un cu totul alt om şi mă întreb oare când m-am schimbat aşa de mult? În plus, îmi displace ca în timpul unui examen medical să observ nişte pliuri fine de piele lângă urechea unei persoane de vârsta mea, deoarece pentru mine acestea sunt semnele faciale de îmbătrânire.

Ceea ce vedem în jurul nostru – în media, în publicitate, în ceea ce ţine de sănătate- este că trebuie să faci totul să rămâi tânăr, cu orice preţ : stil de viaţă sănătos, creme, chirurgie estetică…sau simplu Photoshop. Nu există lege mai clară şi mai nemiloasă decât trecerea timpului. Aşa că îi poţi fi prieten sau duşman.

Timpul îţi este prieten atunci când doar el te poate ajuta să treci peste momentele nefericite  din viaţă ca pierderea unei fiinţe dragi, fie că persoana respectivă a plecat din această lume sau că drumurile vi s-au despărţit definitiv. Timpul, printr-un mecanism încă necunoscut, atenuează durerea şi o transformă în memorie. Timpul ajută dragostea să crească, dar o şi pune la incercare, ne dă o altă perspectivă asupra unei persoane.

Dincolo de frumuseţe, care este asociată în general cu tinereţea, mereu am considerat şarmul ca fiind mult mai important. Şarmul este de cele mai multe ori innăscut, însă vine şi din siguranţa de sine, prin grija de propria persoană şi de suflet. Un om împăcat cu sine este mereu tânăr şi acest lucru se observă. Cred în puterea dată de echilibrul interior care vine din spiritualitate sau dintr-o capacitate de a relativiza în viaţă.

A îţi accepta vârsta face parte din înţelepciune şi constă şi în a-ţi îmbunătăţi corpul şi mintea în permanenţă. Are de-a face cu disciplina de sine şi a fi perseverent în a avea o viaţă sănătoasă.

Oare de ce uneori urâm timpul? Vedem adesea pe stradă persoane care încearcă să pară tineri cu orice preţ- cu un partener mult mai tânăr, o îmbrăcăminte inadecvată vârstei sau o chirurgie estetică dusă la extrem. De ce avem sentimentul că timpul parcă ni se scurge printre degete? Oare ştim cu adevărat să îl preţuim? Mă întreb oare când a fost ultima dată când am simţit cu adevărat o clipă? Când am simţit momentul privind un bebeluş gângurind, simţind mirosul ierbii proaspăt tăiate sau doar simplul fapt de a savura o masă gătită acasă… Momentele cu adevărat memorabile în viaţă nu vin din acumularea lor, ci din capacitatea de a le aprecia la adevărata lor valoare şi simplicitate.

Îmi vine în minte o scenă dintr-un serial în care soţia, căsătorită de mult timp şi cu patru copii, îşi întreabă îngrijorată soţul : « Ai văzut câte riduri am, ce mult am îmbătrânit ? Nu te sperie asta ? ». La care el îi răspunde zâmbind » În fiecare rid de pe faţa ta văd o amintire a ceea ce am trăit împreună. Privindu-te îmi văd viaţa trăită alături de tine ».

Umorul îl consider a fi esenţial în a convieţuirea confortabilă cu timpul. Un tremurici de mână, un sforăit mai des ca de obicei sau nişte riduri provocate de prea mult râs sunt câteva din chestiile geriatrice ghiduşe pe care ţi le oferă viaţa.

Oare chiar acesta este secretul tinereţii : să fii capabil să vezi mereu partea amuzantă a vieţii ?

By Ioan Hanes

Ioan Hanes

– Lucreaza in domeniul preventiei medicale si e pasionat de tot ceea ce comunicarea poate sa schimbe in viata oamenilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *