Capcana negativismului contagios

No-and-yesÎmi dau seama, uitându-mă în jur, că sunt tot mai puţini oameni care să fie animaţi mereu de gânduri pozitive, de speranţă, de energia pe care ţi-o dă credinţa că toate lucrurile se rezolvă până la urmă… Majoritatea dintre ei au intrat într-un soi de delăsare maladivă, lăsându-se pradă unui negativism care caracterizează deprimant de multe tipuri de oameni indiferent că se află în pătura de jos a societăţii sau în cel mai înalt mediu academic… S-a instaurat nemilos printre noi un fenomen al depresiei, al nemulţumirii generalizate, al frustrării legate de bani, de timp, de carieră, de casă, de prieteni, de copii, de sex, de iubire şi atenţie, de politică şi societate şi de toate lucrurile care nu sunt cum am vrea noi să fie …

E ca şi cum a devenit la modă să te simţi neîmplinit! Ce motive ai tu să zâmbeşti şi să fii fericit când toţi din jurul tău se plâng de ceva? Îţi vezi prieteni dragi suferind, colegi nemulţumiţi şi frustraţi, oameni săraci şi copii bolnavi, oameni de pe stradă care par mai încruntaţi decât oricând, politicieni în exerciţii demagogice absolut oribile, profesori care uită adevărata ştiinţă a pedagogiei, mass media şi internetul care ne invadează cu ştiri şi informaţii ce răscolesc cotloanele cele mai întunecate ale fiinţei umane … şi, în general, toţi care ne amintesc la fiecare pas că ceva rău se întâmplă în lumea asta…

Dacă ar fi să facem un tabel în Excel cu aspectele pozitive vs.cele negative din viaţa noastră, tare mi-e că tentaţia specifică omului este de a evidenţia minusurile, ceea ce nu are, ceea ce îşi doreşte, ceea ce are nevoie pentra ca, odată dobândit, să-l facă (un pic) mai fericit…Acest tabel este prezent în sufletul şi mintea noastră în fiecare zi, în fiecare secundă a fiecărei zile sub forma unor tensiuni, a unor emoţii negative…şi ne lăsăm agrenaţi în acest cerc vicios pentru că, oricât de dramatic ar suna, parcă e mai uşor să fii pesimist decât optimist… e mai lesne să spui „Nu” decât să îţi pui toată energia, şi forţa, şi credinţa într-un „Da” hotărât… Suntem cu toţii stresaţi, din diverse motive fiecare, şi ne contagiem reciproc, fie din empatie, fie din inconştienţă, fie dintr-o prea mare vulnerabilitate…Şi asta, în definitiv, ne face nefericiţi, într-o formă sau alta!

Cum ar fi dacă, în tot acest schimb de energii la care oricum suntem părtaşi, am pune un zambet şi două-trei grame de credinţă? Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să ne lăsăm captaţi tot timpul în vârtejul negativismului, am mai greşi şi noi cu un gând bun şi cu convingerea fermă că „tot răul e spre bine” nu este doar o expresie de capitulare necondiţionată în faţa destinului, ci, dimpotrivă, una de acceptare a lui, de înţelegere a faptului că ceea ce ni se întâmplă ne face mai buni şi mai puternici şi, în definitiv, de împăcare cu ceea ce suntem…

.

Andreea Miclea

-Trainer in Managementul Resurselor Umane, experienta in proiecte europene, libera in cuget si simtire, iubitoare de oameni si frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *