Am zile când….

daysAm zile când….
– Mi-e dor să fiu copil, să alerg în neştiire prin grădina bunicilor, să mă joc printre copaci, să fac castele de nisip, să sar elastic şi să joc paradis, să n-am nicio grijă decât aceea de a nu pierde desenele animate de la ora 19….

Am zile când….
– Aş vrea să am o baghetă magică şi să schimb lumea într-una de poveste, cu prinţi şi prinţese, cu muzică rafinată şi oameni cu suflet frumos care valsează cu graţie printre toate relele din lume…

Am zile când….
– Aş vrea să iau totul de la capăt, să trăiesc din nou momentele răvăşitoare care mi-au tăiat respiraţia şi să uit complet de altele care m-au bulversat ireversibil…

Am zile când….
Sunt morocănoasă, ursuză, fără chef, când sunt „plouată” şi vreau să mă lase lumea în pace, când mă enervează tot ce mişcă şi nu-mi place de nimeni şi de nimic…şi singurul prieten acceptabil ar fi un sac de box…

Am zile când….
Mă gândesc cât de norocoasă sunt: că sunt sănătoasă, că am o familie minunată alături, că am prieteni de suflet care mă iubesc, că am ce mânca şi unde sta, că îmi permit un concediu, că am un loc de muncă, că am mai multe motive să zâmbesc decât cred şi că numai din moft mă declar uneori nemulţumită de ceea ce am…

Am zile când….
Îmi place singurătatea, faptul că pot să stau cu mine însămi şi să-mi ascult gândurile, să analizez ceea ce mi se întâmplă, să ascult muzică şi să scriu…despre lucrurile mărunte, care par neînsemnate, dar care fac mereu diferenţa şi pe care ador să le despic în multe, mult prea multe iţe…

Am zile când….
Sunt tristă, dezamăgită, deziluzionată de mine că n-am făcut destul, de oameni că n-au fost cum mă aşteptam, de situaţii că nu s-au potrivit şi, în general, de viaţă că nu e în cele mai mici detalii aşa cum am visat-o…

Am zile când….
Îmi fac griji pentru părinţii care sunt departe, pentru un prieten care trece printr-o perioadă mai grea, pentru ţara asta în care vor creşte şi copiii mei, pentru un proiect pe care nu l-am terminat, pentru banii care nu ajung întotdeauna şi pentru toate lucrurile pe care ar trebui să le fac şi nu-mi ajunge timpul sau n-am destulă energie să le fac….

Am zile când….
Mă simt inspirată să scriu despre viaţă şi principii, să vorbesc despre mine şi experienţele mele, să spun vorbe care alină sau dau speranţă…

Am zile când….
Îmi vine atât de uşor să zâmbesc la un gând năstruşnic, la oamenii care trec pe stradă, unui coleg amuzant de pisălog, mamei care mă întreabă dacă am mâncat cu toată drăgălăşenia din lume, prietenilor că mă iubesc aşa enervantă cum sunt, soarelui pe care îl ador când nu mă uită, pădurii că respiră, florilor că îmi bucură privirea…

Am zile când….
Debordez de energie, de pasiune, când simt cu ardoare nevoia de a crea noi experienţe, de a trăi momente intense, de a cunoaşte oameni noi, de a explora necunoscutul, de a socializa, de a-mi învinge fricile, de a dansa în oglindă şi a cânta sub duş, de a-mi depăşi limitele în sport şi de a face orice nebunie care să-mi dea aripi…

Am zile când….
Aleg, dincolo de toate, să iubesc…

Am zile…Am zile!!!…Ce bine că le am!

.

Andreea Miclea

-Trainer in Managementul Resurselor Umane, experienta in proiecte europene, libera in cuget si simtire, iubitoare de oameni si frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *